Initiere in Qigong

Un mesaj pentru … aici ar putea fi numele tau

Dragi prieteni,

Ne face o deosebită plăcere să vă anunţăm că Maestrul Lin Kai Ting începe o nouă serie de cursuri în România.

Master Lin Kai Ting

Fie că sunteţi deja iniţiaţi, fie că acum veţi face primii paşi, sunteţi bine veniţi! Pentru toţi cei care aţi mai participat cel puţin o dată la cursul de iniţiere în Qigong al Maestrului, revenirea la acest tip de curs înseamnă, de fapt, un pas mai departe în profunzimea şi misterele qigong-ului, deoarece iniţierea continuă şi o veţi recepta la un alt nivel.

Iată şi programul acestor prelegeri:

Bucureşti 21 – 27 februarie , la Liceul Sf. Sava.

(Înscrieri on line începând cu sâmbătă 5 februarie ora 0:00.)

Cluj Napoca 4 – 10 aprilie,
Rm. Vâlcea 9 – 15 mai,
Sibiu 20 – 26 iunie

Înscrierile se fac numai on line din contul QilinGong personal.

Vă aşteptăm pe toţi, cu mic cu mare, bine-nţeles numai pe cei care vă doriţi să participaţi la un astfel de curs.

Echipa QilinGong

Scrisorica

Aloha, Barosane Expert,

Eu am zburat oarecum multisor pe ruta Bucuresti – Vienna si viceversa, dar nu am vazut nici macar o varianta de zbor cu escala la New York, ca as fi luat-o si eu desigur, doar asa sa fac un test. Asa ca, banuiesc ca cineva v-a indus in eroare cu o possibila disparitie a Fantomass-ului prin aere americane. Totodata, nici nu vreau sa iau in calcul o asemenea ruta, de teama sa nu imi aresteze vreun agent FBI foarte vigilent, HTC-ul meu dragut pe motive de terorism sau suspiciuni de „malicious code”, chiar daca asta ne-ar ajuta pe toti din A-team sa localizam fara pic de dubiu si pe curierul lui fantomatic.

Mie mi se pare o solutie la fel de buna si implantarea unui CIP in bratul lui Fantomass, cu localizare GPRS, ca la porumbeii voiajori si sa vedem toate rutele verificate deja in timp real, pe google maps de exemplu. Asta pentru ca eu sunt convinsa ca pe aceste rute se gandesc stategii, training-uri si motivari de mare valoare si e pacat sa nu stabilim cu exactitate locul unde se nasc toate aceste idei geniale, care altfel par ca lipsesc cu desavarsire, vorba romanului, care s-a nascut poet, nu mancator de cartofi si varza ca klingonianul, iertati-mi cacofonia. Si aici am fost foarte finuta, pentru ca nu m-am gandit la bomboanele tradionale din Turcia despre care mi-ai povestit, pe care le vad foarte nimerite doar ptr managementul superior si chiar ma mir ca ar fi impartite si cu masa muncitoare. Totusi inteleg ca se apropie timpul ajustarilor salariale, de aceea, pot sa imi imaginez o intrebuintare reala pentru rahatul si halvitza turceasca, e bine ca s-au facut provizii din timp, ca sa stim gustul exact si sa nu ne lasam si anul acesta pacaliti.

Aaaa, daca ti se pare prea alambicat mail-ul meu, imagineaza-ti te rog, d-nule Barosan Expert, cum mi se pare mie PERL-ul …cred ca abia acum o sa intelegi, exact ce simt eu fata de el.

Din Vienna, asteptandu-mi smartphone-ul meu cu android fara pretentii,
Testeritza fara numar

Qigong

E foarte greu sa va vorbesc despre lucrurile foarte apropiate de sufletul meu. E si mai greu sa povestesc despre taine, despre miracole si renastere fizica ori spirituala. Pentru ca de fapt despre miracole, nu ar trebui adunate cuvinte prea multe, nu ar trebui insiruite imagini cu scop demonstrativ, ci doar ar trebui sa credeti ca exista si sa le primiti in propria viata. Avem cu totii prea mare nevoie de ele …
Am adunat in viata mea destule diplome diverse, dar una singura a calatorit acum cu mine in Vienna si ma priveste zilnic de pe fereastra: „Qigong-ul benefic sanatatii si intelepciunii, benefic insasi vietii”. E o diploma simpla, pentru care nu a trebuit sa rezolv probleme, sa imi pun mintea la contributie sau sa fiu in competitie cu cineva. A trebuit doar sa particip la un curs de initiere, sa ascult si sa simt, sa nu judec ci doar sa cred si sa ma incred in ceva mult mai presus decat mine. Qigong-ul nu a aparut in viata mea dintr-o intamplare, si nici nu e ceva ce l-am acceptat complet si din prima, pe care sa-l fi asimilat complet in existenta mea atat de limitata in timp si in spatiu. Din 2005 si pana acum, am fost de trei ori la cursul de initiere, de doua ori in tabara pentru avansati, am invatat si uitat doua din exercitiile cele mai stravechi de Qigong si de baza ale scolii careia ii apartin, si totusi inca nu am inteles si nu am aplicat mai nimic din aceasta „stiinta a vietii”, aparuta cu mai bine de 7000 de ani in urma in China stra-stra-veche. Dar stiu sigur e ca Qigong-ul mi-a schimbat viata in bine si ca nu pot sa ii neg importanta definitorie din viata mea.
Va spuneam ca Qigong-ul e in primul rand o taina, si chiar daca in prezent tehnicile ei nu mai sunt secrete, ele pot sa ne ramana la fel de secrete ptr sufletele noastre de occidentali incuiati, chiar daca ne straduim suficient de mult sa copiem miscarile, sa citim cartile si sa ne uimim sincer in fata realizarilor tehnicilor martiale sau ale medicinii traditionale chineze. Oricat de mult as povesti eu despre ce este Qigong-ul, la ce poate ajuta, la efectele imediate asupra oamenilor uneori extrem de bolnavi pe care i-am vazut venind la cursul de initiere, impinsi de boli uneori incurabile si care apoi se vindeca miraculos intr-o saptamana de energie benefica, secretul ramane la fel de nepatruns si taina nu se dezvaluie cu usurinta neavenitilor. De aceea, nu intentionez sa va conving de nimic, eu chiar cred ca Universul singur ne va atrage pe fiecare din noi spre a-si implini propria viata. O vorba spune: „Cand elevul este pregatit, soseste si Maestrul”

Miracolul meu e legat de existenta unui Maestru autentic de Qigong in Romania. Maestrul Lin Kai Ting e o taina in sine, prin faptul ca poate fi un exemplu de bunatate, de armonie si de intelegere superioara de atatia ani si pentru atatia ucenici. Daca il privesti sau il asculti si daca mai ales simti cum emite energie pozitiva asupra ta, e imposibil sa nu intelegi bunatatea si iubirea nemasurata pentru oameni cu care te inconjoara de fiecare data. Sufletul lui e pur si ramane neschimbat indiferent la timp si la faptele oamenilor din jur. El se bucura din nou si la fel de tare pentru fiecare noua persoana care il priveste prima oara, incercand sa inteleaga cum Qi – energia si Kung – maiestria se imbina pentru a elimina bolile si a prelungi viata oamenilor. El e fericit cu adevarat la fiecare realizare a noastra, fericit in egala masura la fiecare miscare corecta pe care o reusim sa o facem, cat si la vindecarile miraculoase ale noilor sau vechilor participanti la curs, pe care ii roaga sa ii spuna ce au simtit.
Master este cel pe care nu l-am vazut niciodata trist, niciodata suparat, pe care nu l-am auzit niciodata plangandu-se de nimic, care nu ne-a certat niciodata si care ne-a invatat intotdeauna numai de bine. Daca il privesti, daca il asculti si mai ales daca incerci sa ii simti energia care te patrunde si care iti vindeca sufletul si corpul in egala masura, ai certitudinea ca poti fi si tu mai bun, capeti increderea ca esti pe drumul cel bun in cautarea sensului vietii si intelegi cat de importanta e taina asta a Qigong-ului datator de sanatate fizica si mentala.
Ca sa inchei, o sa va daruiesc cateva din cuvintele Maestrului meu: „Daca vrei sa castigi, trebuie mai intai sa daruiesti. Obtii prin a darui. In aceasta lume, nimic nu este real. Oamenii sufera pentru ca ei considera lucrurile sau situatiile ca pe ceva real. Bunastarea materiala nu repezinta scopul final in viata unui om. Pentru viata este mai important sa fii sanatos. Trebuie sa te trezesti si sa te intrebi ce faci cu viata ta. Cel mai important lucru pentru viata ta este fericirea. Tehnica Qigong creaza o stare de armonie interioara care iti daruieste o fericire autentica, iar fericirea produce sanatate, cea care aduce longetivitate. Deci e important sa fii fericit … „

Libertate

Ianuarie 2011 – Jurnal de bord – Vienna
Anul acesta voi porni ca o mica broscuta testoasa spre ocean. Tocmai mi-am spart crusta groasa a oului ce m-a hranit atata timp, adanc ascuns in nisip. E atata lumina dincolo, ma asteapta aproape de mine atata apa, atatea alge si vise, incat ma scutur de cioburi si alerg tot mai tare, cat pot eu de tare spre valuri. Aud pescarusii in zbor, simt mirosul sarat si stiu ca libertatea are gust minunat.

Poate sunt doar o broscuta intarziata, nu mai stiu. Dar oceanul e acelasi si acum si atunci, primitor si adanc, vesel si nemarginit. Voi invata sa inot, voi invata sa plutesc, imi voi face prieteni printre caii de mare si voi asculta povestile pescarilor de pe tarmuri, doar, doar te voi intalni si pe tine, pe aici pe undeva.

„Cerul, Pamantul si EU suntem Unul – ne contopim…” dar asta e o alta taina, din aceeasi poveste a cautarilor si a regasirilor noastre de pe acest pamant.
Anul acesta voi porni ca o mica broscuta testoasa spre ocean. Tu te-ai hotarat, ce vrei sa faci? Nu vii si tu cu mine? E atata lumina dincolo, ne asteapta atata apa, alge si vise, pe care mi-ar placea sa le impart si cu tine …

Home comming

I am comming home. Vin acasa si o sa ma bucur de acest ACASA, cat de mult voi putea eu.
Fiindca vedeti voi, eu nu mai am casa, nu am mai avut-o din clipa in care am decis nebuneste sa plec in cautarea mea si a drumului meu in aceasta viata. Mi-am pierdut casa prima oara la 18 ani cand am ales sa refuz solutia sigura de a ramane alaturi de cei ce imi salvasera viitorul, dar imi construisera o colivie aurita pentru a nu ma rani prin viata. A fost o alegere mai mult confuza si speriata, dar nascuta din dorinta imensa de a fi libera, de a-mi putea alege drumurile si viata. Studentia a fost o pendulare intre casa si fara casa, inima mea a fost rupta intre dorul de casa si dorinta de a ma simti ca acasa – pe care nu il mai simteam nicaieri. Apoi a venit interdictia de a mai veni fizic acasa, atunci m-am pierdut pe mine cu totul si lucrurile au devenit si mai confuze si mai fara de inteles. Sa nu poti sa mergi in singurul loc de pe lume unde te-ai simtit candva ca acasa, e ca si cum ai fi o corabie careia tocmai cineva i-a taiat singura ancora si pluteste in deriva. Un nor si un fulger si gata – incepe furtuna care te va indeparta tot mai mult de malul cel sigur si primitor.
Cum lucrurile uneori sunt fara de inteles, permisul de intoarcere acasa avea coperti negre de doliu care vesteau despartirea finala de cea care reprezinta totul pentru mine. O durere imensa nu numai a pierderii cat si a neputintei de a alina atata suferinta si de a indrepta realitatea. Intre mine si singura mea mama adevarata se adunasera pic cu pic un ocean de diferente irecuperabile, create doar de timpul hain care a departat prea tare doua spirite asemanatoare dar venite din alte timpuri. Atunci mi-am mai pierdut o data casa, si ce imi era mai drag din ea.
Candva printre toate aceste povesti am decis sa nu mai vreau sa posed niciodata nimic si sa nu mai vreau sa apartin niciodata nici unui loc. Casa mea este acolo unde pot crea, unde ma pot simti suficient de safe si de sigura pe mine. Ma simt acasa si pe malul marii la Constanta si in Vienna printre oameni ce vorbesc intr-o alta limba si in Suedia cea departata pe care o ador la nebunie. Casa mea e cu mine – sunt ca un melc care isi poarta cochilia – ma concentrez doar pe dara asta subtire pe care o las printre oameni.
Vin acasa acum, chiar daca nu stiu exact ce mai inseamna asta. Dar promit ca o sa ma bucur cuminte de agitatie si nebunie, de fulgi si zapada troiene, de oameni si de povestile lor de Craciun. Desi in casa mea nu ma astepta miros de brad gata impodobit si de cozonaci proapeti scos din cuptor, desi nu se aud colinde si nici nu bate nimeni la usa, eu stiu ca le pot crea singura pe toate si ca voi avea anul acesta un CRACIUN adevarat.

SUPER

Prima oara cand am dansat cu un baiat, intr-o tabara de fizica la Mangalia, el mi-a spus ca nu a mai vazut o persoana atat de rigida. Nu imi aduc nimic aminte de acel baiat, decat ca mi-a lasat in viata acest negativ imens. Un negativ care s-a adaugat peste faptul ca nu am ureche muzicala, o alta eticheta care mi-a marcat trist copilaria, mai ales cand am inteles ca acolo chiar ca nu mai am ce face – asa te nasti, asa mori, fara sa poti tine ritmul corect. E evident deci ca nu pot sa dansez si in nici un caz sa cant. De asta nu m-am inteles niciodata de ce in ultimul an de facultate in loc sa imi scriu lucrarea de licenta la timp, m-am inscris la un curs de dans. Poate doar sa imi reamintesc in fiecare saptamana cat de rigida pot fi la orice fel de pasi: si la cei de vals vienez si la cei tremurati printre alti oameni.

Vals

Si uitasem de toate aceste povesti. Mi le mai aduceam aminte uneori la vreo petrecere sau la vreun revelion ratat. Pana intr-o zi cand aici in Vienna am primit o invitatie la deschiderea unei scoli de dans – Step & Swing, pasiunea de-o viata a doi oameni campioni si in profesiile lor cat si in acest hobby: dansul de societate. Am ezitat la inceput sa ma inscriu sau nu, dar apoi am stiut clar ca pot sa imi mai dau o sansa, macar asa sa imi umple timpul de dupa servici, intr-o tara in care nu cunosc pe nimeni. Un capriciu de moment s-a transformat intr-o lectie de viata complexa si minunata.

Manfred Edelbauer & Regina Gombar

La sfarsitul primului dans, instructorul meu m-a felicitat parca din tot sufletul lui, cica as fi dansat SUPER. Am crezut ca e o greseala si am tacut. La al doilea dans, tot cursul de fapt, am primit doar SUPER si SUPER. Si parea foarte sincer si spus din tot sufletul. Am plecat acasa ametita fara sa fi replicat nimic. Povestea s-a repetat in fiecare saptamana. Desigur am observat ca ii rasplatea cu acelasi SUPER si pe restul perechilor incepatoare ca si mine, pe care ii vedeam foarte bine cum gresesc mai mult sau mai putin. Stiam clar ca e un truc, stiam ca e o motivatie pozitiva, dar observam surprinsa ca de fiecare data cand mai primeam un SUPER, incercam sa dansez si mai bine, sa nu il dezamagesc si sa fiu si mai buna. Uneori chiar simteam si eu ca dansez bine si eram fericita. Alteori eram obosita si nu mai imi iesea nimic, dar atunci el imi zambea si imi strecura ceva de genul „Nu e nici o problema, o sa iti aduci aminte imediat, o sa vezi”. Imi anula frica si chiar prindeam repede inapoi pasul.

Tango

Am vorbit cu instructorul meu doar in ultima saptamana de curs, i-am spus ca am stiut ca ma minte, dar ca m-a ajutat enorm aceasta incredere pe care mi-a oferit-o neconditionat parca. Si m-am bucurat sa descopar ca pentru el nu e un simplu truc, e de fapt un principiu de viata. M-am intrebat cum ar fi daca scoala noastra nu ar mai pedepsi elevul ca nu si-a scris sau invatat tema, ci l-ar lauda chiar si ptr cea mai mica virgula asezata corect. M-am intrebat cum ar fi daca mi-as lauda colegii la munca in mod curent, continuu, daca m-as stradui sa vad doar partea buna din oamenii care ma inconjoara. Si stiu acum ca un SUPER sincer poate face minuni.

Pas de dans

Mai am un singur pas sa invat si dansul acesta si sa imi spun singura SUPER in fiecare zi.

Dreams comes true

My new friend is finally close to the moment when she can say: “My dream comes true!” It is not a small thing, take care … She worked hard and fought even harder to gain this. She suffered so many times without complaining; she covered her wounds and started again over and over. And she lost so many things for obtaining only one: being true with her and putting the first brick of the future that she dreams of. She has had to give up to so many things, but now she is reaching her main objective. There is only one more step and she can say: “I have what I wanted so many years!” There are only some more hours and she can check in her task list, one that is so special: fulfilling a dream.
Do you know the moments when a champion is starring the results table, waiting to receive his marks, hoping to be as good as he already expects, because the exercise this time was done perfectly? Let’s count together the seconds in the rhythm of the heartbeats, until the last competitor is finishing the contest, and see the absolute joy for the gold medal which is waiting now only for him/her. Do you see the perfect happiness of that special moment when our champion salutes the public from the highest place of the podium? The entire sacrifice is justified only for that second of happiness.

But do you think that are only applause for my friend success? She will receive only flowers and honest congratulations from the public? Will she be able to step up and to show to everybody her special gold medal? Oh, no, no. Somebody opened long time ago Pandora box and let free so many evils which are still dancing craziness threw people. The Envy is waiting in the eyes of the people who have never dream of such a big dream, who have never given up to their stability and normal life but who all now want to be also champions and to receive a gold medals. I do not mind that when we see that other people can do big things to remember also that we can do big things. I am sad only that instead of searching for our personal dreams, we are so in a hurry to steal the success from the others.
But, here comes the flood again, and let’s enjoy together her perfect last step until success. My dear friend, come in front of all of us and say to entire world how the dreams can become true. You know, the most important in your long road was the path and not only the end point. The true gold medal is your believe in your dream and the decision of not giving up not matter what. And in your life there is enough energy for more other dreams. When the happiness will cool down a little, listen again to your soul to find about which other dreams is speaking to you. But I am absolutely sure, that you will succeed every time, again and again – because you are a really champion.

Vis

Prietena mea este pe punctul de a isi implini visul. Nu e lucru usor, luati seama. A muncit mult si a luptat si mai mult sa ajunga in acest punct. A suferit de multe ori in tacere, a strans din dinti si a luat-o de la capat. A pierdut mult si multe, dar s-a castigat pe ea insasi si viitorul ei. A adunat in adancul ei multe renuntari si mult sacrificiu, dar si-a atins obiectivul. Mai are un pas si va avea ce si-a dorit cu ardoare atatia ani, mai e doar o clipa si va putea bifa la capitolul realizari una fara de egal – implinirea unui vis.
Ganditi-va o clipa la privirea unui campion urmarind tabela pe care ii va aparea rezultatul pe care aproape il stie deja, fiindca si-a executat exercitiul perfect. Masurati secundele in ritmul bataii lui de inima, asteptandu-si ultimul concurent sa termine si el concursul, ptr a se putea bucura deplin si definitiv de medalia care il asteapta cuminte sa-i coloreze in aur bucuria. Priviti fericirea absoluta cu care saluta publicul si se urca pe trepta de sus, singurul pas ce ii justifica sacrificiul crud de truda.

Business Run

Oare prietena mea va primi aplauze ptr realizarea ei de campioana? Oare va prinde buchete de flori, aruncate din public? Oare va putea sa iasa in fata si sa isi arate bucuroasa medalia de aur? Oh, nu, nu. Cineva a deschis candva demult cutia Pandorei si a lasat atatea rele in lume si in oameni. Invidia si rautatea dantuiesc inca nebuneste printre noi. Ce mai conteaza ca noi nu ne-am dorit niciodata visul ei, ce mai conteaza ca noi nu am renunta la nimic pentru nimeni, important e ca noi meritam mai mult ca ea sa fim campioni, nu-i asa?
Dar vine o clipa in care trebuie sa lasam totul sa curga, pasul spre treapta cea mai inalta trebuie sa ne fie calm si hotarat. Draga mea, iesi in fata tuturor si spune lumii intregi cum visele se pot transforma in realitate. Realitatea visului tau a fost drumul spre el, un drum de transformari si evolutie spre a deveni tot mai buna. Adevarata medalie este perseverenta si credinta in visul tau si in realizarea lui. Iar in viata ta e suficienta energie pentru alte si alte vise. Mai sunt alte concursuri, mai sunt alte trepte de urcat. Cand aplauzele se vor stinge si dupa ce emotia din inima ti se va linisti, asculta-ti in liniste sufletul sa afli despre ce alt vis iti vorbeste. Eu sunt convinsa ca drumul tau abia acum incepe …

Happiness

Mitzisor, e timpul schimbarii, e vremea bucuriilor mici si mari, e clipa cand visele vor prinde viata si viata mea isi va implini visele. Ale mele si ale celor care cred in mine. Mosu’ a venit putin mai devreme pentru mine, a citit in sfarsit si de la mine scrisoarea patata, pe care i-am trimis-o candva demult. Nu vroiam comori, nici batalii fara de folos, nu am cerut palate, nu m-am rugat pentru liniste sau adevar. Am cerut mult mai mult si am aspirat catre ceva aproape de nerostit – o noua viata pentru cei pe care ii iubesc.
Mitzisor, stii tu, miracolele nu exista, dar trebuie totusi sa ne lasam in voia lor - si uite mai ieri miracolul a venit pentru mine complet si mi-a umplut viata de speranta. Miracolul meu e o zi in plus intr-un buchet de zile carunte. O zi care nu, nu are pret pentru ca viata in sine este nepretuita. O zi in care se rade si nu se mai plange. Miracolul meu a fost real si a salvat tot chinul acestor ani petrecuti intre renuntari si pierderi.
Mitzisor, stii tu, cica iubirea se vorbeste in cinci limbi diferite – cele cinci limbaje ale iubirii. Fiecare din noi vorbeste o limba materna si una sau doua straine, invatate de pe la altii. Daca vorbim diferit nu ne putem intelege, ba mai mult chiar ajungem sa fim suparati unul pe altul. Daca eu vorbesc insa limba ta, oricare ar fi ea, daca tu imi transmiti iubirea pe graiul meu, ne umplem amandoua de iubire de avem sa daruim lumii intregi.
Nu stiu cum, poate pentru ca nu am primit cadouri in copilarie, limbajul meu principal “matern” sunt cadourile - mici sau mari, scumpe sau ieftine, softisticate sau simple, ele sunt o parte din iubirea mea ptr cei ce ma inconjoara. Imi place la nebunie sa le caut, sa le aleg sa le faca placere celor dragi, sa le ofer ascunse sau simplu si direct si apoi sa ma bucur de bucuria lor.

Mitzisor, ai deschis vreodata un cadou? Ai simtit vreodata mirosul hartiei fosnind a surpriza, ai zgariat cu labutza cautand curioasa sa ajungi mai iute la miez, sa descoperi bucuria dincolo de invelisul asta atat de ignorant care ne inconjoara zi de zi? Mi si te si inchipui adulmecand racoarea zapezii care a inspumat Vienna si cadourile ei surpriza, topaind uda lasand urme pe omatul imaculat. Candva tu mi-ai fost cadou, te-am primit in viata mea, te-am sapunit bine sa fii curata si te-am invatat cu drag sa nu te temi de nimeni si de nimic.
Mitzisor, daca as putea sa invat limba ta miorlaita cred ca toata ziua as toarce cate ceva pentru cei dragi. Si m-as hrani cu zambetele lor, as fi fericita cand as auzi rasul suprizelor reusite si nu m-as satura niciodata sa le vad dorintele implinite. Oare tu, Mitzisor ce ti-ai dori de Craciun?

Happy Birthday ROMANIA

I am proud to be Romanian. I was born in such a lovely country with such good people. I do not want to be pathetic or too patriot – it is the birthday of my country and I am very happy for it.

Sometimes I am sad because I see the huge potential of my people which is still unused but I still believe in a happy future for my land. Sometimes I am very happy, when I see that the Romanian flag gets up in some sport competitions, when young Romanians show their values all over the world in different domains: research, business, sports, arts, etc.
Facts about ROMANIA

Every day in Romania is a fight and a miracle in the same time. We fight for a better life and for recognition and we pray for health and happiness for all over the world. We are very Christians and very religious. In Romanian orthodox church from Wien we pray for Romanians but we pray also for Austrian people, and this is our true believe: peace and love for everybody.

I think that currently Romania has fever; she got a small cold and has temperature. We are searching for a doctor as we forgot that we can cure ourselves. But, don’t worry we will remember the lessons of our history, the poetry of our genious souls and we will recover ourselves soon. I am totally confident that it will come also for us better times.
And, as Nichita Stanescu told us long time ago – The horses do not die when the dogs want … NU MOR CAII CAND VOR CAINII…
Happy Birtday ROMANIA!