Ce inima de copil nu tresare cand aude zgomotul trenului ajungand intr-o gara … ce baietel nu isi doreste mereu sa afle noi aventuri ale prietenilor sai locomotive si vagoane, vorbarete si simpatice.
Thomas e o micuta locomotive, cu obrajori dulci, ce poarta nr #1 si nu lasa pe nimeni sa uite asta vreodata … Locomotiva Thomas
M-am nascut intr-un oras care incepea si se termina intr-o gara, printre croncanit de ciori. Aveam o cale ferata chiar alaturi de casa si glasul marfarului incarcat cu carbuni, imi trezea fratele din orice somn. Isi lipea fata de fereastra incercand sa si vada ceea ce doar se auzea. Daca eram cuminti primeam cadou o plimbare spre gara, daca eram foarte cuminti tatal nostru ne lasa sa numaram trenurile. Am fi dat orice pentru o calatorie cu trenul … Cerul in gara
Am crescut apoi si drumurile mele au respirat in multe gari, mi-am lipit visurile de diverse ferestre si am numarat prea multe peroane goale. Locomotiva mea Thomas m-a parasit intr-o dupa-amiaza plina de aburi, dintr-un peron pe care incepuse sa ninga. Eram ca intr-un film vechi, tremurand dupa o cana imensa de ceai fierbinte cu lamaie – remediul perfect pentru orice inima indragostita.
Un tren m-a despartit de copilarie, alt tren mi-a adus viitorul la picioare. Un alt tren m-a ocolit candva intreaga tara spre munti, amagita langa o fereastra de o voce pe care o credeam langa mine pana la capatul pamantului. M-am urcat in trenuri ce vorbeau alta limba, am coborat in gari cu alti oameni. Trenurile mi-au fost adapost pentru prea multe lacrimi si despartiri.
Cirque du Soleil – Fracs Room Frac and Train Frac and Giulietta
Si atunci am inceput sa urasc trenurile, ele ma duceau departe de tot ce credeam ca imi va apartine etern. Am vrut sa pierd toate plecarile si sa aman toate rupturile cele fara de cuvinte. Am incercat sa opresc clepsidra inainte de plecarea fatidicului tren, sa rescriu sfarsitul cartii adaugandu-i cine stie, poate un … Rendez-Vous … dar nu am reusit niciodata. Ana Karenina nu se salveaza niciodata.
Dar acum am facut pace cu garile si trenurile ei grabite. Cum ai putea fi suparat pe „o micuta locomotiva cu obrajori dulci”, mai ales cand vezi alti obrajori de copil inrosindu-se de bucuria venirii ei? Cum nu te-ai lasa vrajit de cantecul ei alunecand peste frumusetile Austriei? Cum nu ti-ai pune cate-o dorinta in fiecare tunel strabatut printre munti? Am facut pace cu trenurile si nu voi mai fi suparata pe ele nicicand…
Dorinta mea e sa prind si urmatorul tren, ce poarta nr #1 si nu lasa pe nimeni sa uite asta vreodata…
Mitzisor in Vienna 